Ca niște cuvântări fără pricepere nedumeririle
Se gandură `naintea privirilor Divine.
Le prind, le trag înapoi, mustrându-le
Să nu comvoace Cerul viteazul din mine...

Cu milă-mi cercetezi eforturile
Suflând pe gânduri pace, domolindu-mi valurile.
Tu sprijini temeliile pământului ce sunt
Trasând Luminii cale, impărtindu-i razele.

Așa că îmi alung întrebările, le închin,
Minunilor neînțelese predându-mă;
Îmi smeresc inima, tăcând-o:
Planurile Tale întâmple-mă.