N-ai vrea cu Domnul tău în Gheţimani
Să urci şi să te rogi pe munte,
Un ceas de veghe, dup-atâția ani,
Tu să-I vorbeşti, iar El să te asculte?

Să-I spui ce te apasă, că ţi-e greu
C-ai adunat atât-amar în suflet,
Să-I aminteşti c-ai încercat mereu,
Dar şi că te căieşti de al tău umblet.

Să-I spui de multele ispite care
Te-au amăgit şi-n luptă te-au învins,
Că fără El, tu ştii, nu ai scăpare
Că-n mrejele păcatului ești prins.

Să-I spui ce nimeni nu va şti vreodată
Fără de teama vreunei dojeniri,
Să pleci apoi cu vina ta iertată
Şi să doreşti s-ai alte reveniri.

Să nu vrei să te mai desparţi de Domnul,
Să-I ştergi sudoarea-n sânge preschimbată,
Să-I ceri apoi să-ţi netezească drumul,
Ispitele din cale să-ţi abată.

Te-aşteaptă Domnul azi în Gheţimani
Să urci şi să te rogi cu El pe munte
Un ceas de veghe, dup-atâţia ani,
Tu să-I vorbeşti, iar El să te asculte.


Olivia Pocol (Bâlc) - 21 Feb 2018
Volumul: Tatălui meu