Omul din lut și Hristos

Fie ca-i astăzi fie că-i mâine,
Omul din lut își uită a sa înaltă menire,
Mișcă din mâini și picioare mecanic,
Țipă se zbate se războiește și moare,
Prins în a sa orbire sau nebunie,
Înalță clădiri până la stele,
Chiar vrea să se mute veșnic pe ele!
Omul modern din lut se topește,
Își uita chemarea înaltă ce depășește,
Pământul din care și el este,
Civilizația îl minte îl amăgește,
Vai bietul, la soare se usucă apoi dispare,
Precum praful în vânt se risipește!
Hristos este Olarul ce face vasul,
Să prindă viață să vietuiască,
Să nu mai moară precum se moare,
Căci Domnul vine din altă lume și ne aduce,
O Cale nouă ce scoate lutul din lume,
Îl plămădeşte ca să îl urce la viață
La Cer și la Mister sau nemurire!
(Horia Stanicel 4 aprilie 2019)