Vas de cinste

De-am fost 'n-acestă lume
Doamne, un vas de ocară
Prin osânda- Ţi milenară,
M-ai dat în har un alt nume
Prin mila ce mă-nconjoară
Ca sufletul, să nu îmi piară!

Sus pe crucea... răstignirii
Mi-ai pus dragostea ’nainte
Să devin un vas de cinste
Prin Jertfa-Ţi neprihănirii,
Şi-n cântările prea sfinte
Să Te slăvesc prin cuvinte!

Să vestesc în toată lumea
Ce-a făcut harul din mine
Chemat pe căi sfinte, divine,
Cum s-a petrecut minunea
Când chematu-m-ai la Tine
Şi-acum vasul 'Ţi-aparţine!

O, şi Te laud pe-a Tale cale
Chiar de-i îngustă şi strâmtă
Dar sufletul mi se-avântă,
Şi-Ti cânt Doamne, Osanale
Spre slava dragostei Tale -
Că la paşi mi-ai dat izbândă.

Să nu mai fiu vas de ocară
Ci, spre-a fi un vas de cinste
La glasu-Ţi să iau aminte... -
Ca-n vremuri de-odinioară,
Când ai chemat prima oară
Mintea mea, la gândiri sfinte.

Flavius Laurian Duverna
05 aprilie 2019