Iarăși înflorește în mine magnolia;
Aprilie se primenește în odăjdii de in,
Se găteşte-n oglinzi de smarald ulmifolia
Cerului albastru, luminos şi senin.
Ninsori se cern din senin peste miei
Cu petale de crin şi fluturi de nea
Şi cu alb hiacint şi argintați ghiocei
Cu petalele magnoliei din inima mea.
Eu mai am doar scorburi goale în oase
Și-n genele albe cu lumină îmi ninge
Și îngerul ca un voal de mătase
Cu aripa pe obraz uşor mă atinge.
Aprilie deschide fereastra spre zare
Cadelniță vântul cu fluturi de nea;
Potirele-s pline de lumini pe altare
Și-nflorește magnolia din inima mea.
Și-n genele albe cu lumină îmi ninge
Și îngerul ca un voal de mătase
Cu aripa pe obraz uşor mă atinge.” Chiar dacă poetul își mărturisește vârsta înțelepciunii în această poezie, respiră atâtea flori de primăvară aici și înflorește atâta tinerețe în suflet!.....”