Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare,
orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru.
Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul,
cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.
Efeseni 4:31,32
Părăsit de oameni și disprețuit,
obișnuit cu suferința și rușinea;
de bunăvoie S-a lăsat batjocorit
și-a plătit prețul făr’ să-I aparțină vina!
Isus îți înțelege sentimentul
de gol adânc atunci când ești respins.
A fost și El, ca-n țara lui, profetul,
de neîncrederea semenilor învins.
Știe cum ustură cuvintele tăioase
și neseriozitatea celor mai iubiți
c-a fost jignit de limbi pioase,
neînțeles de proprii Săi părinți.
A cunoscut răceala nopților pustii,
singurătatea-n cea mai grea durere;
în Ghețimani, când îți adorm prietenii,
nu mai găsești în lume mângâiere.
Dar ceasul dintre toate cel mai greu
a fost îndepărtarea Tatălui la cruce.
Când strigi și tace Însuși Dumnezeu,
doare cumplit însă ce binecuvântări aduce
de te desprinzi de simțul tău firesc
și asculți Voia Sa-n supunere totală,
vei înțelege că-n chip neînțeles,
prin cruce, Isus poartă-a ta povară!
Iertarea Lui înseamnă acceptare,
murind și înviind în Duh cu Domnul
primești inestimabilă valoare,
nu mai căuta să te-aprecieze omul!
Golul din tine este-n fiecare
și unii altora nu ni-l vom umple;
toți însetăm după Acela ce ne-a dat suflare
și ne vom sătura doar proșternându-ne-naintea Voii sfinte.
Cu preț egal am fost răscumpărați,
o veșnicie împreună ne așteaptă,
harul dăruit ție e și pentru frați,
fii vrednic ucenic al Domnului și iartă!