Doamne, vin înaintea Sfințeniei Tale,
Cu toate gândurile mele sentimentale,
Cu slăbiciunea mea de om firav,
Cu răutatea şi cu furia, din al meu nărav.

Vin să-ți mulțumesc neîncetat de mult,
Fiindcă mă ierți, deşi sunt surd şi nu ascult!
De multe ori, nu îți aud chemarea,
Te rog învață-mă să năpădesc cărarea!

Să trăiesc, aşa precum ai spus
Şi să găsesc, în mine ceea ce Ai pus.
Dă-mi călăuză duhovnicească pe cale,
Iar Duhul Sfânt, să-mi facă cercetări personale.

Lasă ploaia timpurie să spele al meu trecut,
Rugăciunile, să-mi fie în vremuri grele scut,
Fiindcă, n-am cunoscut, cât de bine-i cu Tine
Şi mergeam rătăcitor, printre a lumi ruine.

Îți mulțumesc, fiindcă întotdeauna ai îndurare,
Căci mă ai în planul Tau şi-Ți faci a Ta lucrare.
Te rog să rămâi cu mine, cu ființa-mi slabă,
Să te pot urma, până vei reveni pe nori de Slavă.

Amin!