Crucea mea îmi pare Doamne
Că se face tot mai grea,
Uneori Îți cer în rugă
Să mai tai un pic din ea…

Tu știi toate câte pot
Mult mai bine decât mine
Și îmi dai puteri să duc
Doar atât, cât se cuvine!

Când strivită sunt pe cale
De prea multă neputință,
Simon însuși mă ridică
Și îmi dă mereu voință!

El îmi duce crucea-n spate
Cu credință și putere,
Dragostea ce i-ai trimis-o
Este mare lui avere!

Tu mă iartă de îndrăzneala
De a spune că mi-e greu
Când privesc la Crucea Ta,
Lut uscat mă simt și eu!

Și, Te rog, cu apă vie
Să stropești a mea ființă
Mă dezleg de mine Tată,
Într-un ceas de pocăință!

Din potirul de Lumină
Să îmi dai un strop aș vrea
Prin Cuvinte și în faptă
Să duc Mare Slava Ta!


Camelia Cristea