Azi fac din mine ogor de-nchinare,
Pentru etern desțelenit pământ,
Muguri-sfințire Îți pun la picioare
Tăiere-mprejur pe inimă, faptă și gând.

Păcatului nu vreau să-i las pășune,
Spinii-i nesatui să-mi înghimpe trăirea,
Rodească-se-n mine grăunte-minune
Neprihănirea ce plouă în noi Mântuirea.

Vreau să îmi crească spre Tine lăuntrul,
Cu fața la Cruce jerfirea-mi socot,
Mă despotmolește și ară Cuvântul,
Căci Tu mă dorești pentru ceruri un Tot.

(Inspirată din Ieremia 4:3,4 și Osea 10:12)