La umbra aripilor Tale Doamne
M-adapostesc în ceasul cel mai greu
Când valuri de-ncercari mă împresoară
Şi sufletul ar vrea să mi-l doboară
Mă ancorez în Tine Domnul meu

La umbra aripilor Tale Doamne
M-adăpostesc în noaptea cea mai grea
Când întunericul mă înconjoară
Şi nimeni nu mai poate sta afară
Mă ascund din nou sub ocrotirea Ta

Sub aripile Tale eu găsesc odihnă
Şi pace-n suflet când sunt obosit
Mă odihnesc în Tine scump Părinte
Vreau mângâierea Ta să mă alinte
Cu Tine sunt atât de fericit

Sub aripile Tale este vindecare
La adăpostul lor eu sunt tămăduit
Căci soarele neprihănirii iar răsare
Peste acei ce stau în aşteptare
Cei ce se tem de numele Tău Sfânt

Pe aripile Tale bun Părinte
Aş vrea să porţi mereu ființa mea
S-o duci pe stânca ce no pot ajunge
E prea departe ca s-o pot atinge
Şi niciodată n-aş putea urca pe ea

E stânca ce de veacuri stă-n picioare
Şi orice muritor ce va urca pe ea
Se va nălţa pe aripi de credință
Şi va uita de orice neputinţă
În drumul spre Împărăţia Ta

Pe aripile Tale Sfinte Tată
Ne vei lua acasă într-o zi
Când vom străbate bolta înstelată
Noi vom cunoaşte dragostea curată
Cu care Tatăl în Fiul nea iubi