Nu lua ștergarul, nu îți șterge fața
Când Cerul te scaldă în Lumeni de Sus,
Strălucește-n noapte vestind Dimineața,
Darul mântuirii prin Cristos Isus.

Nu lua ștergarul, rușine nu-ți fie
Când bui de pe munte la față schimbat,
Împrăștie bezna, ca o torță vie,
Fii o călăuză în drum spre-Mpărat.

Nu lua ștergarul, lasă adierea
Să ridice rouă din lacrimi de dor,
Să-și răsfângă Raza Cuvântul ca mierea
Boltind curcubeie pe aburul lor.

Nu lua ștergarul când lumea, haina,
Cununa de spini pe frunte îți lasă,
Acei stropi de sânge-nnobilează tina
Și spală sărutarea mincinoasă.

Nu lua ștergarul nici când umbra serii
Te va-nfiora sudoarea rece,
Căci în cesu-acela e taina-nvierii,
Alături de Isus pragul vei trece.