La întâlnirea ceia...

M-am întâlnit cu Tine
Când zorile se varsă
În marea fără preget
A scurtei mele vieţi,
Ca la-ntâlnirea ceia,
Strângându-mă în braţe,
Să regăsesc speranţa
'Ndrăgindu-Te pe veci.

M-am renăscut atuncia
La glasul umilinţei
Şi la-ntâlnirea ceia
Iubirii am cedat,
Căci numai Tu, Isuse,
În floarea tinereţii
Spre uşa pocăinţei
Cu drag m-ai îndrumat.

De-atunci îmi ştiu trecutul
Ca pe o zi 'nsorită,
Căci doar cu Tine, Doamne,
E soare-n orice loc,
Aşa-ncât scurta-mi viaţă
O treci din nefiinţă
Întru-nvierea care
Domneşte peste tot.

Şi-n ea apare stropul
Întâi de mulţumire,
Sărutul cald şi sincer
Făcut la vreun popas
Când ne urcăm spre ţintă,
Spre bolta de lumină
Într-un apus de soare
Al ultimului ceas.

Chişinău. Martie 2019