Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios
și drept ca să ne ierte păcatele
și să ne curețe de orice nelegiuire.
1 Ioan 1:9


Prietene, îndrăznesc să te numesc așa
căci poate avem vreun lucru ce ne leagă.
Dacă dorești s-asculți povestea mea
poți învăța din ea pentru viața-ntreagă.

Povara de frustrări și-amărăciune,
dezamăgiri acumulate zeci de ani,
simți și tu uneori că te răpune?
De câte ori ai acuzat că oamenii-s tirani?

De câte ori ai fost pe punctul să renunți?
Și ce te-a-mpins să mai înaintezi...
Speranța, nu-i așa, ea te-a făcut să-nfrunți
orice și-n bine și dreptate să mai crezi.

Dar până azi nimic nu s-a schimbat,
viața e la fel de crudă zi de zi.
Ai mici plăceri în care te-ai tot refugiat
dorind să uiți responsabilități și grozăvii.

Acele clipe de descătușare,
eliberat de tot ce te frământă,
sunt însă-așa de trecătoare
ești conștient, nu pot decât să mintă;

căci nu se potrivesc cu realitatea,
când se sfârșesc, te-ntorci la disperare.
Eu am găsit ceva- ca sănătatea-
mult mai de preț decât orice valoare.

I-aș spune pace, că îneacă gălăgia.
E-un calm și-o liniște, ca un balsam
ce-mi unge sufletul și mintea toată ziua
și-n nopțile în care somn nu am.

Nu e de pe Pământ, c-ar fi viciată,
este un dar ce-l dă doar Dumnezeu.
Deplin, curat și nesfârșit e revărsată
peste acel ce-o cere, dragul meu.

Și fie cât de-ntunecată a ta viață
de circumstanțe, de greșelile-ți trecute,
aceasta este autentica speranță,
că ascultând de Dumnezeu toate-s înfrânte.

Când Fiul Său pe cruce a murit,
oamenii pe Pământ s-au împărțit în două:
sunt cei ce de Isus, ca de un Mire, s-au îndrăgostit
și cei ce au ales să Îl ignore-asemeni nouă.

Căci noi doi ne-am văzut de ale noastre.
Ești fericit? Nu? N-am fost nici eu!
Dar acum sunt, o, în sfârșit am glorioase
trăiri de bucurie ce nu se sting la greu,

ci curg, curg ca izvoare și viață cresc în mine;
din orice rană-o floare de mai multă răbdare.
Și câtă fericire să fac la alții bine,
să-mi lepăd egoismul și să ofer iertare!

În sfântă dependență de har dumnezeiesc,
căutând să-I aflu Voia și s-o-mplinesc smerit
observ cum am belșug și-abia acum trăiesc
viața împlinită, așa cum mi-am dorit.