Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
Psalmul 62:5

Valea Plângerii e locul
unde viața prinde sens.
Dumnezeu coboară focul,
vrajmașul, ispite-ades.

Domnul vrea să mă încerce,
cel rău să mă nimicească,
însă harul n-o să sece
dimpotrivă, o să crească.

Cât în inima mea slabă
încrederea locuiește,
voi păși din slavă-n slavă
cu Isus, ce mă-ntărește!

Soarele nădejdii mele,
scut și pavăză la greu,
cu dor sufletu-mi Te cere,
mergi cu mine, Domnul meu!

Să nu cad în deznădejde,
să nu-i cred minciunile.
Tu ești, Doamne, Cel mai mare,
l-ai învins pentru vecie!

Fă izvoare din adâncu-mi
Apa Vie să țâșnească,
ce-n necaz Tu îmi destăinui
și-altora să folosească.

Pentru slava Ta să fie
și zdrobirea și cununa.
Eu mă plec smerită-n glie,
sunt a Ta pe totdeauna!