Râul ce renaște


Isaia35/6

„... căci în pustie vor ţâşni ape şi în pustietate pâraie;”


Caut singurătate, pace, în pustiu,
Un râu ce renaște din Cel ce este viu,
Stele din vechime și râul cel secat;
Israel, Mântuire, azi, ai căpătat!

Întindere pustie, un vânt răcoros,
În Negev, glasul vântului este tăios,
Dar eu aștept zorile, foarte răbdător,
Când va fi o Oază și un Mântuitor!


Albia uscată, cu nisip auriu,
Susură, susură, parcă e suflet viu,
Parcă de nicăieri, un râu s-a ridicat;
Anunțând că Isus Cristos a înviat!


-Unde e izvorul acestui râu duios?
Cum devine pustiul un imaș mănos?
Bujori, panseluțe, pe nisip auriu,
Totu-i plin de viață și Isus e viu!


-Acest râu izvorăște din Sfântul locaș,
Pustiul înflorește, devine imaș,
Și sufletul meu ca și râul renaște;
A înviat Isus, oile le paște!


La fel ca și râul cel vechi, ce a secat,
În Numele lui Cristos vei fi înviat,
Chiar dacă astăzi e doar nisip auriu,
Vei renaște ca și Isus Cristos cel Viu!

Și curge cu putere râul cel frumos,
Sădește viață, seamănă cu Cristos,
Aruncă semințe de viață în pustiu,
Din morți s-a ridicat, Isus Cristos e viu!

De aici, porneşte drumul spre Sion,
Pe Calea cea sfântă și spre al vieții pom,
Flori nevinovate și pas răscumpărat,
Prin Sângele Celui ce azi a înviat!

O câmpie cu flori, Porumbelul duios,
Și turma cea albă, în jurul lui Cristos,
O Lumină cerească, un cântec de dor;
-Iată Învierea și al tău Mântuitor!