Tăgăduirea lui Petru...


O gloată se apropia,
Strigăte, voci se auzeau.
În fruntea lor Iuda era,
Pe Isus toți Îl căutau.

Înspre Isus, Iuda a venit
Precum un frate i-ar fi fost.
Privirea li s-a întâlnit,
Să se ascundă n-avea rost.

Căci Isus, Domnul, tot știa.
L-a întrebat, de-i vânzător?
Pe-o sărutare vrea să-L dea
Îl vinde acum, dușmanilor?

Acei ce erau cu Isus,
Puternic s-au înverșunat.
Cu sabia în jur loveau
Și o ureche au tăiat,

Un rob ce preoții însoțea,
Tăiș de sabie, a simțit,
Însă Isus ce acol' era,
Pe loc, pe om l-a lecuit.

Apoi, cu preoții a vorbit:
Ca pe-un tâlhar Îl urmăreau?
Dar, deloc nu S-a răzvratit,
În jurul Lui cu toți strigau.

Căci era ceasul celui rău,
Puterea cea întunecată,
Când Fiul cel din Dumnezeu
Avea să cadă, de îndată.

La marele preot L-au dus,
Iar Petru îi tot urmărea.
Îi era milă de Isus,
Să-L scape, el mult își dorea.

Un foc în curte au aprins
Și-n jurul Lui s-au așezat.
Petru stătea mai mult ascuns
Și temător, tot asculta

Tot ce acolo se vorbea
De Domnul lui cel minunat.
Să-L apere, nu cuteza,
Căci se temea, era speriat.

O slujnică l-a cunoscut
Și-a spus că este cu Isus.
Dar el nu a recunoscut
Nimic, din tot ce ea a spus.

Un alt om tot așa îi spune,
Dar el iarăși tăgăduiește.
Un altul de-a lui Isus nume
Lui Petru, iar îi pomenește.

Dar El nimic nu recunoaște
Și-aude cocoșul cântând.
Ce I-a spus Domnu-și amintește
Și pleacă de acol' plângând.

Isus în față L-a privit
Și L-a văzut îndurerat.
Puterea toată i-a pierit
Fiindcă a mințit și a trădat.

Lacrimi amare a vărsat
Și-a prins pe loc a-și aminti
Cum Domnul L-a asigurat
Că odată, Îl va tăgădui.

Nu a crezut că e în stare
Să fie atâta de fricos,
Căci se credea puternic, tare
Și nelipsit de-al Său Hristos!

Amin

Câmpia Turzii, 21 aprilie 2019