Isus, merge spre Golgota

Însuși Baraba s-a mirat
Că a scăpat; liber era
El, care era vinovat,
Acum spre casa lui mergea.

În locul lui, era Isus
Cel fără pată și curat.
El, Fiul Tatălui de sus
Care era nevinovat.

Mulțimea plină de furie,
Cerea să fie dat la moarte.
Pe cruce ei doreau să fie,
Altă pedeapsă, nu se poate.

Ce să primească acela care
Se dă drept Fiu de Dumnezeu?
Acela ce se crede tare
Și nu-și cunoaște locul său?

O cruce grea I-au pus în spate
Și înspre Golgota au pornit...
Îi era greu cum nu se poate,
Era întristat și obosit...

Nu mai putea de greutate
Căci crucea mare-L chinuia;
Abia putea s-o ducă-n spate
Căci trupul Său, slăbit era.

Mulțimea pe drum L-a însoțit,
Femeile, toate plângeau.
Era atât de chinuit,
Durerea Lui toți o vedeau.

Sub greutatea crucii Sale,
Isus e jos și nu mai poate.
Simon, care-I era în cale,
E pus, s-o care mai departe.

Isus le-a spus să nu-L bocească,
Să-i plângă pe ai lor copii
Căci toate-au să se prăbușească
Nimic din ce-i, nu va mai fii.

Vor cere munților să cadă,
Acoperiți cu toți să fie,
Ca ei, nimic să nu mai vadă
Și nici urgia, ce-o să vie...

Cu Domnul cei doi hoți mergeau:
Erau la moarte osândiți.
Ei pe Isus Îl însoțeau,
De oamenii din jur, huliți.

La Golgota toți au ajuns
Și crucile îi așteptau...
Tot ce-au făcut lor li s-a spus,
La moarte condamnați erau.

Isus cel blând, nevinovat,
Acum nu mai avea scăpare.
'Să moară! ', cu toți I-au strigat.
Osânda lor era prea mare!

Amin

Câmpia Turzii, 24 aprilie 2019