1. Se zbate-n mine inima-mi plăpândă
Și gândul meu din nou, la Tine vine.
Îmi e atât de sete și-s flămândă
De hrana Ta, de Glasul Tău, de Tine!

2. Vreau să te simt tot mai adânc și-aproape
Să gust din dulcea Ta călăuzire,
Și-atunci când sunt pe stânci, dar și în ape,
Și-n clipe fericite, și-n mâhnire!

3. Vreau când zâmbesc, Tu să-mi fi fericirea,
Iar dacă-mi curg șiroaie de lacrimi pe obraz
Să Te-oglindești în ele, turnându-mi mângâierea
În vasul meu de tină, ștergând orice necaz...

4. Iar vorba mea sa fie un strop de rouă sfântă
Alunecând spre inimi rănite și zdrobite,
Ce-n taina lor adâncă, întruna se frământă
Și-al lor suspin se-nalță prin vorbe nerostite!

5. Atinge-mă din ceruri, Înviorare Dulce
Și scaldă-mi inima-n trăiri divine,
Căci numai Duhul Tău în inimă-mi aduce
Lumină, ca să știu să merg spre Tine...

6. Acestea sunt dorințe ce-mi clocotesc în suflet
Când doru-mi sângerând, spre Tine se înalță...
Să fiu ca Tine-n vorbă, în faptă și în umblet,
Și pentru rătăciți să fiu mereu povață.

Amin