N-am plâns
destul cu Tine-n Ghețimani;
Iertare îndeajuns n-am semănat.
Nu m-am întors bogat
cu pâinea spre flămând,
şi ghioceii păcii-n albul sfânt,
prea mulți n-am semănat.
N-am dat binețe celui ce mi-e-aproape,
nici celui ce departe mi l-ai dat;
N-am sărutat-n genunchi
cu Tine în fiecare noapte,
porumbii cu penaj înseninat.
N-am luat cu mine fagurul de miere,
nici sarea n-am purtat-o-n min' din plin.
N-am semănat a bucuriei slovă
chiar de îmi ești iubitul meu Stăpân.
'Am ruginit' potecile astrale,
am lunecat în lenevire
şi m-am oprit la sfatul ne-nțelept,
ce nu l-ai scris
pentru noi toți-n Psaltire.
Când m-am văzut atât de-mpovărat,
nemaiputând înainta pe Cale,
am pus o piatră ca și Iacov altădat'
şi-am scos tot ce aveam la soare:
povara adunată în iernare.
Și dintr-o dată-n preajma mea s-au adunat
porumbi cu pene-n răsărit,
misive ale Tatălui Ceresc,
ce-n aurul dumnezeiesc scria:
-Iertare-ți dau!
Mergi înainte cu-ndrăzneală!
Nicicând, Eu nu te-am părăsit!
În lăcrimări, credincioșie,
Smerit adun din hrana nouă,
pâine proaspătă și apa vie,
ce S-a-mpărțit în Golgota
spre nemurire, nouă!

Aprilie, 27 -2019-Delafield