A înviat Isus Hristos!

În prima zi din săptămână,
Femeile s-au sfătuit,
Să vină toate împreună
La Domnul lor, cel preaiubit.

Și, pentru El au pregătit
Miresme, trupul să Îi ungă.
Cu toate, spre El s-au grăbit
Cât mai degrabă să ajungă.

Era în zori, de dimineață
Dar ele, cu toate veneau
Și tristă era a lor față
Una pe alta se întrebau,

De vor putea de pe mormânt
Pietroiul greu să îl urnească?
Acesta era al lor gând
Pe Domnul lor, să-L pregătească,

Așa cum se obișnuia
Și se făcea în Israel,
Cum obiceiul lor era,
Voiau să facă pentru El...

Mirate însă au rămas...
Pietroiul greu, era urnit.
Nici să vorbească n-aveau glas:
Isus, nu era de găsit.

În locul în care a fost pus
Nu mai era, a fost luat;
Pe plâns cu toate atunci s-au pus
Și se- întrebau, ce s-a-ntâmplat?

Dar, doi bărbați au apărut:
Aveau haine strălucitoare.
Când în fața lor i-au văzut
Și au văzut a lor splendoare,

Mirate au fost și s-au plecat
Cu fața la pământ, cu toate
De cei doi, ele s-au speriat
Uimite au fost, peste poate.

Și, întrebări cei doi le-au pus:
Ce căutau și ce voiesc?
De ce-au venit pentru Isus
Că aicea, ele nu-L găsesc? !

Nu printre morți e locul Lui
Căci El e viu, a înviat!
E în înaltul cerului
La Tatăl Său, El a plecat.

De-ale Domnului vorbe le-a spus
Chiar înainte de-a pleca
Când va fi umilit, supus
Și-n chinuri, viața-I vor lua...

Și de- înviere le-a mai zis
Ce a treia zi se v-a întâmpla
Căci în Scriptură era scris
Și totul se va întâmpla.

Pe loc ele și-au amintit
De toate ce le-a spus Isus;
La cei doi oameni au privit
Și au crezut ce li s-a spus.

De la mormânt când au venit,
Direct la ucenici s-au dus,
Le-au spus și lor ce au pățit,
Le-au spus c-a înviat Isus!

Cu necredință le-au privit
Căci lor un basm li se părea...
Nu au crezut ce le-a vorbit,
Așa ceva, nu se putea!

Petru, să fie încredințat
Cu ochii lui s-a dus să vadă
Dar gol mormântul l-a aflat:
Acuma, el putea să creadă.

Fâșii de pânză a găsit;
Isus nu mai era, lipsea,
A fost mirat, profund uimit
De toate ce s-au întâmplat.

Amin

Câmpia Turzii, 27 aprilie 2019