Şti tu ce este viața?
Oare cunoşti tu adevărul?
Cine îți deschide ochii dimineața
Şi-ți cerne gândul şi aerul?

Încotro, pe unde, cu cine?
Trăieşti sau mori în fiecare zi?
Nu este nimica între rau sau bine!
Şi cine a făcut oare tot ce vezi?

În slujbă la doi stăpâni e greu.
Şi tot, într-o zi pe unul îl nemulțumeşti,
Fiindcă, unul din ei este gelos mereu!
Depinde de tine la care alegi să slujeşti.

Nesocoteşti sau te gândeşti măcar?
Că în zadar sunt toate şi deşertăciune!
Poţi să ai laude şi bucurii aicia puse în car,
Căci toate rămân exact o tăciune!

Zâmbete şi veseli, senzați şi fantezi,
Te uimeşti şi trăieşti după bunul plac.
Dar unde te situezi după moarte, realizezi?
Cu multe avuții, trăieşti cu sufletul sărac?

La Dumnezeu este lumină, splendoare!
Fără de El suntem nişte rătăciți, pierduți!
Care aleargă după plăceri până sufletul moare.
Oare, ne mai lăsăm noi crescuți,
De Cel care am fost făcuți?