Stăteam acolo ghemuit
Şi nimeni nu-ndrăznea,
Să mă privească.
Eram murdar, şi dezgolit
Şi toţi acei, ce m-au lovit
Voiau mai mult, să mă rănească.

Atunci, Tu ai venit grăbit
M-ai văzut, şi Ţi-a fost milă.
Langă un biet nenorocit
Doar Tu, Isuse, te-ai oprit
Şi-ai zis: Lăsaţi-l să trăiască. !

Te-ai aplecat şi m-ai atins
Şi mâna Ta era, aşa de calda.
M-ai luat în braţe, m-ai cuprins.
Ca un tăciune reaprins
Am revenit din nou, la viaţă.

Mi-am ridicat privirea, şi-am văzut.
În ochii Tăi, atâta suferinţă.
De ce, Isuse ai venit,
Să aperi un nenorocit,
Şi să-i redai din nou viaţă?

Mânia celor ce mă asupreau,
Sa îndreptat acum, spre Tine.
Te-au luat şi Te-au batjocorit
Şi multe palme ai primit
Ce se îndreptau spre mine.

Te-au legat de braţe, şi Te-au dus
Şi-au făcut, ce-au vrut cu Tine.
Dar Tu, Miel venit de sus
Ai tăcut şi Te-ai supus
Şi-ai răbdat atâtea, pentru mine.

Printre noroadele ce te-mpingeau
Am căutat, ca să iţi văd privirea.
Sub spinii roşii ce te-ncununau
Şi streangul celor ce te biciuiau
N-aveai în ochi decat, iubire. .

Păşeai cu amar, spre "Locul Căpăţânii"
Căci jugul te apăsa aşa de greu.
Mai grea, decât povara crucii care-o duci
E păcatul omenirii, care-l urci
Să-l pironeşti, acolo sus, pe Golgota.

Pe cruce, cum stăteai răstignit
Ţi-ai îndreptat privirea, către mine.
Am înteles atunci, cât m-ai iubit
Că pentru mine, Te-ai jertfit
Şi pentru lumea toată.

Datorită Tie, azi trăiesc
Căci Tu, mi-ai dăruit viaţă.
Cum as putea Isuse, să îţi mulţumesc
Pentru acest strai împărătesc
Ce l-am primit prin jertfa Ta, însângerată.