Mi-e dor de raiul părtășiei sfinte,
O, iartă-mă, îndură-Te Părinte!
Neascultarea mă opreşte-n poartă,
Ca sabia de foc învăpăiată.

Mi-e dor s-alerg cu tălpile prin rouă,
Să Te slăvesc într-o cântare nouă,
Din glasul Tău s-adun mărgăritarul
Când Cerul e deschis şi curge Harul.

Mi-e dor Isus de părtăşia noastră,
De ochii blânzi, ca zarea cea albastră,
Am obosit şi am căzut pe cale
Şi dorul mă usucă şi mă doare.

Zbor clipele, trec zile, săptămâna,
Unde grăbesc? Nici una nu-mi dă mâna,
Te aştept Isuse, bun Samaritean,
Mi-e atât de dor să mă întorc la han.

Nu sunt departe, Săpâne Te aud,
Nu mă lăsa nici orb, nici olog, nici surd,
Creşte-mi Dragostea, râvna, dă-mi putere
Să împlinesc aşa cum Duhul cere.

Când coaja universului se frânge
Să mă nasc pui spălat în Sfântul Sânge,
Dincolo de materie, de astre,
În veşnic Rai al părtăşiei noastre.