Plângea o lacrimă uitată
Pe-obrazul trist și obosit:
”O, suflet drag de ce suspini
Nu știi că ești și tu iubit?
Există-n lumea asta mare
O inimă ce pentru tine
Va bate tare, cu iubire
Ca dorul tainic să-ți aline
Și chiar de nu o vezi cum bate
Ea e acolo... ți-e aproape
Te însoțește zi de zi
Și te veghează-n miez de noapte”
O lacrimă șoptea fierbinte
De pe obrazul obosit:
”Nu știi că Domnu-I lângă tine?
C-ai fost și ești mereu iubit?
Nu simți un înger lângă tine
Ce-n clipe grele-ți dă putere?
E sol trimis de Dumnezeu
Să lase har și mângâiere!
Zâmbește deci... e viața scurtă
Să plângi prea mult... fii fericit!”
Așa șoptea pe-obrazul palid
O lacrimă și... s-a topit!

Vulcan-05-7-05-2019
Mary