Valul mării în pântec poartă,
Mizeriile prinse-n adânc,
Multe drumuri nu duc Acasă,
Şi Domnul cheamă omul înfrânt!

Balsamul curs e vindecare
Pentru tot omul de pe pământ!
Dar cine să-nţeleagă oare?
Şi mor în păcat, fără Cuvânt!

În vâltoarea vieţii, amarnic
Înşală plăcerile deşarte,
Fără Dumnezeu e zadarnic...
Şi stau încătuşaţi în moarte!

Sodoma şi-a-nteţit minciuna,
Satan îi prinde în laţul său.
De Sus străluceşte Lumina,
Şi totuşi, Îl uită pe Dumnezeu!

Chiar de-i frântă, aripa mi-o leg,
Spre Domnul meu să zbor, că iată,
Tot ce doresc e Casa din cer,
Aici m-aşteaptă al meu Tată!

Amin!