Mai e puțin din noapte,
Veni-va dimineața.
De-auzi a Duhului Sfânt șoapte
Îți cercetezi viața.
Să vezi putea-vei oare
Să-ntâmpini pe Mesia
Când s-auzi strigare
Și când va fi venirea.
Că trebuie s-ajungem
S-avem o siguranță,
Să știm, să ne cunoaștem
Propria viață.
Și de mai avem multe
De îndreptat pe cale,
Să n-ațipim o clipă
În somn de nepăsare.
Mai e puțin din greul
Ce trebuie să-nduri,
Veni-va-n curând Domnul
Să-și ia de-aici pe-ai Lui.
Veni-va cu răsplata,
S-o dea la cei smeriți.
Veni-va cu cununa
S-o dea l-ai Săi iubiți.
Veni-va cu dreptatea
Să judece pământul
Și vai va fi atuncea,
De-ți calci azi legământul.
Nu-s veșnici norii care
Întunecă orizontul,
Că mai presus de toate
Atotstăpân e Domnul.
Nu veșnică-i durerea
Și geamăt pe pământ,
Veni-va-mpărăția
Domnului cel sfânt.
E-aproape să răsară
Soarele Slăvit.
N-aș vrea să fiu afară
Ci-aș vrea să fiu primit
Împreună cu-aleasa
Și scumpa Lui mireasă
Când El va-ncepe nunta
În slava glorioasă.
Da, pentru această mare
Și eternă fericire
Mă lupt aici cu mine
Mă lupt cu bucurie.
E mare uriașul
Ce trebuie să-nving,
Dar Domnu-mi dă prin Duhul
Putere să-l resping.
Că nu am nici o luptă
Venită dinafară
Mai mare decât lupta
Cu-a firii mele fiară.
Da-mi pun nădejdea-n Domnul
Și-L rog să mă ajute,
Să pot învinge totul
Ce îmi mai stă-nainte.
Amin.
Era prin anul 1985. Un coleg de fabrică m-a întrebat când e cea mai lungă noapte din an. Eu am cugetat că trăim în întunericul lumii aceasteia care se va termina și are să vină Domnul. În continuare filetând niște lagăre de trolii mi-am luat o hârtie pe bancul de lucru și am scris prin ajutorul Domnului această poezie. Slăvit să fie Domnul.