Ne-ncetat smerit să fii,
Ca să fii pe plac nu lumii
Și te poartă cuviincios,
Doar pe placul lui Hristos.

El este modelul:
Blând, smerit, umil
Ce-a umblat prin lume,
Făcând numai fapte bune.

Coborât din cer de sus
Dintr-o slavă de nespus,
S-a smerit pân' la ștergar,
Pân' la cruce, la Calvar.

El neprihănit și sfânt
Pentru mine-a suferit,
Pentru-a mele mari păcate,
Să mă scape de la moarte.

Ca un miel ca și o oaie
A răbdat ocări, bătaie.
Gura lui El n-a deschis,
După cum e scris.

Și-a lăsat îndemn străjer
Cine vrea s-ajungă-n cer
Să trăiască ca și El:
Blând, smerit în ori ce fel.

Și cu duhul liniștit,
Și cu sufletul smerit,
Des în jertfă și postind,
Rugăciuni și cereri tainice-nălțând.

Iar la cel smerit trupește
Moda locul nu-și găsește,
El se-mbracă și se poartă cuviincios,
Nu s-arate cine-i, ci să-i fie spre folos.

Smerenia-i poruncă mare,
Cine nu o împlinește moare.
Iar de-o ai pe jumătate,
Nu te opri la aceasta frate.

Că de te cobori chiar jos,
Te va înălța Hristos.
Cei smeriți primesc
Har dumnezeiesc.

În smerenie să cauți
Nu folosul tău să-l scoți,
Ci folosul celuilalt,
Dacă vrei în cer palat.

Căci prin smerenie tu ai
Poarta Cerului spre Rai
Și tot prin ea tu poți să-nvingi
Eul tău și-astfel câștigi.

Fii smerită,
Ca să fii bine primită
Și te-mbracă cuviincios
Ca-naintea Mirelui Hristos!

Sulamita a avut harul
De-a pre închipui poporul
Ce se va-nălța la Cer
Ca mireasă pentru miel.

Și de ai puțin răgazul,
Ca să-i vezi tu ei obrazul,
Nu-i o rodie întreagă,
Parte-ascunsă fiind sub mahramă.

De vă vreți ca Sulamita,
Controlați-vă ținuta
Și vă bucurați de Mire
Că-i aproape-a Sa venire!

Și vestonul și centura
Și-armamentul, încărcătura,
Căci satan cu întreg convoiul
Va îngreuna războiul.

Biruința-i pentru sfinți
Pentru cei ce stau smeriți
Sub a scutului credință:
Ei ajung la biruință.

O femeie ce-i smerită
Nu cârtește-i mulțumită,
Așa cum Domnul a lăsat
Ca s-asculte de bărbat.

Că bărbatu-i capul oricărei femei,
Dezvelită-și necinstește capul ei.
De nu poartă un semn de stăpânire,
Se lipsește de-ocrotire

Ce i-ar da-o îngerul
Unde merge, în tot locul,
Pentru trup și pentru suflet,
Pe drum, acasă și-n orice umblet.

Doar filistencele din lume
Se încumetă a spune
Că-s egale cu bărbații,
Pot conduce deci pe alții.

Nu că le-ar înjosi Domnul,
Bine-ar fi să-și aibă locul:
Ele fiind un vas mai slab
Vas ales, iubit și drag.

Dacă vrei cununa Slavei
Fii mereu smerit și-avea-vei
A înțelepciunii salbă,
Pace-n inimă degrabă.
Amin.