Numai ia seama asupra ta și veghează
cu luare aminte asupra sufletului tău,
în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți
lucrurile pe care ți le-au văzut ochii
și să-ți iasă din inimă;
fă-le cunoscut copiilor tăi și copiilor copiilor tăi.
Deuteronom 4:9


Mama și tata, vin cu voi,
pășesc pe-a voastre urme.
Dar drumul ce-l parcurgem noi,
unde ajunge când apune?

Mă-ntreb, chiar în dureri cumplite
ce-n viață-ai întâlnit,
cum ai putut tu, mamă,
răbda pân’ la sfârșit?

Activă zi și noapte,
nicicând n-ai renunțat.
Te-ai descurcat cu toate,
cu dragoste-ai luptat.

De unde ai putere
ca oricând să împarți
alin și mângâiere
pentru copii și tați?

Și tata, spune-mi, cum ai reușit
ca-n orice-mprejurare
să câștigi bani cinstit?
Căci alții calcă pe onoare!

Oameni te cer din multe părți
de unde ai înțelepciune?
Când văd că azi abia mai poți,
Cine-ți dă iar putere mâine?

Când temelii s-au clătinat
tu ai rămas în picioare
și neînfricat ne-ai protejat
în lumea asta mare.

În urmă-ați lăsat câte-o piatră,
privind spre ele lăcrimați
Eben-Ezer rostind în șoaptă,
cu ce scop le tot adunați?

Prin suferință sau nevoi
totuși nu am dus lipsă.
Ce Prieten mare aveți voi?
I-aș mulțumi de grijă!

Azi, înainte de-a pleca
din cuibul părintesc,
spuneți-mi, cum Îi pot urma
Părintelui ceresc? !