Cântecul Mângâietorului


Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului,
are să vă călăuzească în tot adevărul,  
Ioan 16/1 3

Iarba -i smerită pe întreaga câmpie,
Nu mai are vlagă nici frunza de vie,
Pe cer, soare arzător și scame de nori;
-Dă ploaie târzie, Măreț Mântuitor!

O perdea de ceață, în Vale, coboară,
Norii de ploaie câmpia înconjoară,
Rătăcesc printre tufișuri și mărăcini;
-Vino, Călăuză Sfântă din Înălțimi!

Orfan sunt, culeg ierburi vindecătoare,
Caut Floarea Vieții pe munte, ponoare,
Far îmi este luna, stelele, mici lumini;
-Vino, Călăuză Sfântă din Înălțimi!

Te așteaptă orfanul desculț din Vale,
Și văduva rănită de spinii din cale,
Nu mai găsesc poteca ce duce în sus;
-Vino, Călăuză Sfântă a lui Isus!"

Fulgere albe, ploaie sfântă și rară,
Un porumbel alb lângă ureche zboară,
Îmi șoptește cu un glas ceresc și duios;
-"Eu sunt Mângâietorul trimis de Cristos!"

Porumbelul aripile Își întinde,
Răsăritul și Apusul le cuprinde,
Penele albe se întind în veșnicii,
Cântec de iubire răsună pe câmpii.

"-Pace, celui de departe, de aproape,
Pacea domnească peste uscat și ape!
Zic Pace vouă, orfani ai lui Israel,
Pace ție, văduvă, ce mai crezi în El!

Locuiesc în Sfințenie, Înălțime,
Sunt cu cel întristat, ce crede în Mine,
Am strop de balsam pentru inimi zdrobite,
Ploaie târzie, pentru frunze smerite!

Mamă și Tată-s pentru copilul orfan,
Ocrotitor, pentru văduvă, an de an,
Știu faptele tale ce nu -s cântărite,
Eu mijlocesc cu suspine negrăite.

Eu îți cercetez cărarea, pe câmp ești, jos,
Vom urca pe munte, pe Stânca lui Cristos,
În templul tău, răsună clopotul duios;
Eu sunt Mângâietorul trimis de Cristos!"