Mă-ntreabă lumea deseori
De ce sunt tristă... ce mă doare?
De ce nu râd la fel ca ea?
De ce tânjesc privind spre soare?
Eu le răspund că nu mă doare
Nimic din trupul pământesc
Dar sufletul nu-și află locul
În traiul cel firesc, lumesc...
Nu pot să râd când lumea râde,
Nu pot să merg în pas cu ea
Căci mult prea rar găsesc acolo
Iertarea, pacea, dragostea...
Și dacă-n jurul meu mulțimea
Se-agită fără nici un rost
Eu gândul îmi îndrept spre ceruri
Și caut acolo adăpost...
Iar dacă lumea nu-nțelege
Că asta-s eu... nimic mai mult
M-ascund din nou în carapace
Și glasul Domnului ascult!

Vulcan-21-05-2019
Mary