Scriu printre gânduri

Scriu mult mai bine decât vorbesc,
Adesea nici nu știu ce scot pe gură,
Mă bâlbâi fără să gândesc,
Făcând în gând o plecăciune,

Cum fiecare faptă a mea,
E scrisă în veșnicie,
Trăirile î-mi vin noian,
Îs strânse în amintire,

Ești dărâmat în interior,
Ești prea departe de adevăr,
Iar ai greșit, te-ai depărtat,
De acel Cuvânt mult Preacurat,

Iar ai greșit lui Dumnezeu,
Mai spui că ești copilul Său,
Mare curaj ai să gândești,
La Domnul poți să mai privești?

Vai, păcătos ai fost mereu,
Păcatul e stăpânul tău,
Te bântuie atâtea gânduri,
Ce nu vin de la Dumnezeu,

Iar viața aici îți e doar chin,
Gândești că mai ai doar puțin,
Apoi când îți închei tu viața,
Unde vei pleca de n-ai speranța...

La Dumnezeu sau jos în iad,
La Dumnezeu pe drumul drag,
Sau vei zace în multe chinuri,
În focul veșnic suflet pribeag.