Tăcerile din noi vorbesc ades,
Ecoul lor îngenunchează firea,
De-a lungul vieții, multe am cules,
Cu ce-am rămas? Doar cu dezamăgirea!

Ecleziast modern, mă cercetez,
Nu-s Solomon, nici Iosif, nici Ilie,
Dar când citesc Scriptura, meditez:
Sunt păcătos iertat, o, slavă Ție!

Văd Doamne, Tată, că ești credincios
Şi nu m-ai părăsit, nu, niciodată,
Tu mi-ai dat mâna, m-ai luat de jos,
Mi-ai dat o haină nouă și curată!

Nu doar o dată mi-ai vorbit, eu ştiu,
Dar n-am ştiut s-ascult chemarea-Ți sfântă,
Când înțeles-am Doamne că ești viu,
De-atunci și duhu-n mine se frământă!

Şi-nvăț să tac, s-ascult când îmi vorbești,
(Nu vreau să pierd a Duhului șoptire!)
Căci numai Tu, Isuse, mă iubeşti,
Făr' să mă cerți şi făr' de părtinire!

Eu știu că sunt doar om şi sunt finit,
Dar totuşi veşnic sunt, căci Tu ești Viața,
Credința m-a salvat, m-a mântuit,
Iubirea Ta îmi luminează fața!

Cu dor privesc Isus spre înălțimi,
Aștept momentul revenirii Tale,
Înconjurat de mii de heruvimi,
Să înălțăm cu toții osanale!

Tăcerile din mine îmi șoptesc,
Că Tu, Cristos Isus, ești Cel ce Eşti,
De-aceea Doamne, mult Te prețuiesc,
Te-ador Isus, Te-ador şi Te iubesc!

26/05/19, Barcelona -Lucica Boltasu