In vazduhul as fi dorit sa fiu un fulg
Ce se pierdea printre ramurile goale;
Copiii sa ma prinda-n maini jucand,
Alunecand pe sanie la vale.

As fi dorit sa fiu un strop de roua
Si tainic sa ma asez pe-un fir de iarba,
Cu transparenta mea sa stea de vorba
Caderea mea sa-i fie-un semn spre-o dimineata noua.

As fi dorit sa fiu o stea
Pe bolta intinsa fara de hotare;
Pe ape copii sa ma pot vedea
Sezand pe rau la trecatoare.

As fi dorit sa fiu un fluturas
Sa zbor pe florile-n gradina;
O clipa sa ma las pe umeras
Zambindu-i fiecarui copilas.

As fi dorit sa fiu un licurici
Sa ma asez pe marginide poteci;
Copiii trecand, sa ma priveasca
Lumina mea iubire sa le daruiasca.

As fi dorit sa fiu stejar
Coroana mea creind o lume deasa,
La radacina mea sa fie-un jar
Drumetii obositi sa se-ncalzeasca.

As fi dorit sa fiu un brad
Mereu avand coroana verde,
Si peste vremi sa ma inalt
Spre astre, catre stele.

Sub fulgii de nameti dormind
In codrurile-acoperite de zapada,
Tacerea mea spre zari doinind
Chemand copii sa ma vada.
*
As fi dorit sa fiu un orologiu
Si pasul timpului sa il opresc,
Tinerii visand destin sa nu-i trezesc,
Nici perii albi ce tampla si-o odihnesc.

As fi dorit sa fiu...nimic
Un praf din galaxia blestemata,
Un vierme mic,
un bulgare, o piatra.

As fi dorit...e vorba ce ramane-n zbor;
Dar l-a ’nceput cand s-a proiectat pamantul,
Un mare Arhitect, Mester ziditor
A proiectat iubire, intr-un praf ce-l poarta vantul.

Si nu-s copac, nici fir de iarba
Nici fulg, nici licurici, nici roua;
Ci sunt un om, prin lumea cea pribeaga
Care alerg spre-o dimineata noua.