La poalele Crucii învăţ de la Crin,
Când bate furtuna mai tare
Să-mprăştii miresme atunci când suspin,
Chiar dacă sunt răni şi mă doare.

Mi-a spus că Îşi umple cupa de nard
Şi ţese cămăşi de Lumină
Atunci când în lacrimi Iubirile ard
Şi duhul în rugă se-nchină.

Şi-o taină prin care din coasta-I am curs
O Evă curată, Mireasă,
Să fiu revărsată în Ape de Sus,
Ca roua din Raiul de-Acasă.

La poalele Crucii învăţ de la Crin
Că noaptea mireasma n-o leagă,
Nici spini şi nici bice, nici cuie nu-o ţin,
Ea umple o lume întreagă.

La poalele Crucii din gene de Crin
Betezda leacuri îşi strânge,
Opreşte din goană trudit peregrin
Te vindecă-n lacrimi de Sânge.

Imponderabil, pe aripi de Crin,
Cu fotoni jăruiţi în Cristos,
La poalele Crucii, sub cel mai greu chin
Eu învăţ a trăi cu folos.