E binecuvântare mare

Să poți s-alergi, să poți să mergi,
Când alții nu pot nici păși,
Și stau în paturi de spitale,
E binecuvântare mare.

Să ai picioare, să poți să mergi,
Și mâini cu care să muncești,
Căci mai ești astăzi pe picioare,
E binecuvântare mare.

Să poți să vezi și să vorbești,
S-auzi, să cânți cât tu trăiești,
Să poți să mergi unde dorești,
E binecuvântare mare.

Să poți ridica ochii spre cer,
E binecuvântare mare,
Să strigi la Dumnezeul etern,
E binecuvântare și mai mare.

Să cazi obosit de alergat,
Să nu fii obosit de stat în pat,
Când alergarea ta e pentru Împărat,
E binecuvântare mare.

Să poți s-alergi, dar nu în van,
Și să fii pregătit mereu,
Să te sacrifici pentru Dumnezeu,
E binecuvântare mare.

Să poți să alergi pentru Isus,
S-aduni întruna roade,
Să fii un mesager plăcut,
Chiar dacă apar iscoade.

Iar de-n marea ta alergare
Ai obosit și nu mai poți,
Oprește-te, pune genunchii jos
Și roagă-te lui Hristos.

Aleargă, cât mai poți alerga,
Și-n alergarea asta grea
Să te-nsoțească Dumnezeu
Binecuvântarea e la brațul Său.