Mă îndrept spre casă

Sunt un nomad singur prin lume,
Pribeag prin viața de încercări.
Calvarul meu, bagajul tăcerii,
Cu dor ascuns de veșnicie.
Al meu suflet pustiu, secat,
De deznădejde împovărat,
Un trecător ca și timpul
Ce zi de zi-mi grăbea sfârșitul;
Am luptat visul să mi-l împlinesc,
Acolo sus, să Te întâlnesc.

În zile mi-am purtat suspinul,
Clipă de clipă, amar calvarul,
Speranța mi-a fost Golgota;
În genunchi am îmbrățișat crucea.
Mi-am pus nădejdea-n Tine, Doamne,
Mă îndrept smerită spre a Ta chemare,
De azi, te uit pământ plin de jale.
Domnul mă cheamă să plec în zare...
S-a îndurat, mi-a dat salvare,
Punte azi fac din a mea cruce la hotare.

Ce greu a fost în pribegie,
Dorul în mine, veșnică făclie.
Spre cer mă îndrept, aud a Ta chemare,
Pas cu pas am urcat spre Tine, Doamne,
Am bătut la poarta de îndurare,
Tu nu m-ai lăsat în uitare...
Eu în Iordan ce-i rău am spălat,
Pe cruce m-ai mântuit, iertat.
De crucea Ta eu m-am legat,
Biruință mereu mi-a dat.

În urmă las val după val,
Pământul cu tot și urc la deal;
Mă îndrept spre locul fericirii,
Spre locul veșniciei.
Am adunat tot ce-i ceresc,
Azi vin la Tine să mă odihnesc.
Pas cu pas am urcat spre casă,
Azi voi ajunge în locul dorit:
În Țara Sfântă, Cerească,
Voi uita Doamne, ce am pătimit.

În cântul corului de îngeri,
Al meu glas Îți va mulțumi,
Prin greul vieții am biruit,
Mi-ai deschis ușa... eu am intrat.
Aud chemarea și un glas șoptit:
'Bine-ai venit, copil iubit! '
Te las pământ, nu te privesc,
Am ajuns acasă, mă odihnesc,
Rămâi pământ cu ale tale chinuri,
De azi, eu locuiesc în ceruri.


ALGHERO/05/06/2019