Meditație
autor: Samy Lupu

Nu ne mai minunăm azi de nimic.
Trăim rutina zilelor, în grabă.
Pășim peste cel mare și cel mic
Și ochii noștri-ncep să nu mai vadă.

Cândva, uimiți eram, cum Dumnezeu,
Lucra în viața noastră cu iubire.
Dar astăzi suntem stâncă, tu și eu,
Nu știm să mai privim azi cu uimire.

Nu știm să mai privim un răsărit,
Nu avem timp nici de-un apus de soare,
Parcă o să trăim la infinit...
Nu știm să ne oprim din alergare.

Nu știm să mai privim în ochi copiii,
Sau să privim cum cade-ncet zăpada.
Trăim în cursa zilnică a firii,
Mereu pe fugă, alergând degeaba.

Să stăm o clipă, să mai medităm,
La toți cei dragi, ce astăzi ne-nconjoară.
La Dumnezeu, pe El să-L proclamăm,
Poate, mai meditezi ultima dată.