Bunica
autor: Samy Lupu
E iarnă... vântul fluieră semeț
Prin crăpăturile din streașina bunicii.
Și scoate sunete de cântăreț,
Ce-o sperie și-i dă fiori pisicii.
Zăpada scârțâie ușor, sub talpă,
Încet, încet, troiene se ridică.
E timpul să pui mâna pe lopată,
Să faci cărări dar... tu mai poți bunică?
Oare e cineva să-ți facă focul,
S-aducă lemne și puțină apă?
Sau ești tot singură, plângând sorocul,
Umblând prin gerul, ce lemnele crapă.
Nu-s singură, căci au venit nepoții
Și fac cărări la poartă, la fântână,
Nu sunt lăsată chiar în voia sorții,
Pun să frământ căci mi-au adus făină.
Pe plita cea fierbinte, bunicuța,
Cu mâna tremurândă, se apleacă,
Miros de turte coapte umple căsuța,
Nepoții au venit și nu mai pleacă...