Puterea Ploii târzii

"Cine crede în Mine, din  inima lui vor curge râuri de apă vie,
cum zice Scriptura.”
Ioan 7/38

Sunt o floare de pe câmp, cu duhul mâhnit,
Suspinul urcă ca un fum spre Infinit,
Ogorul e uscat, de bulgări este plin;
-Trimite ploaie târzie, Tată divin!

A secat izvorul din ochi, iar eu stau jos,
Doar suspinul se mai înalță spre Cristos,
În al meu suspin, este și o scrisoare;
"-Ai milă, Doamne, de florile din Vale!"

Pe aripa-mi de rugă, capăt un răspuns;
Un nor de ploaie, de la Cel ce este Uns,
Un tunet adânc, un vânt grăbit, dar duios;
-" Suspinele le-a auzit Isus Cristos!"

Un nor micuț se ridică din mare,
Pe aripă de rugă, din depărtare,
Sunt floare uscată, eu nu sunt Ilie;
-Știu că mă vezi, și-mi vei da ploaie târzie!

Se ridică cât ai clipi pleava în vânt,
Și tremură crengile uscate, pe rând.
În ploaie, se topesc bulgării cei uscați;
-Copii din Sion, pe Domnul Să-L înălțați!

Perle strălucitoare văd pe petale,
Frunzele încep să cânte osanale!
Din rădăcini, curg râuri de apă vie;
-Te slăvesc, Isus, a cerului mândrie!

Stropii de apă vie de pe petale,
Se scurg și peste puieții slabi din Vale;
Câmpul cel pustiu este plin de izvoare;
-Spre Tatăl Cel Sfânt, înălțați osanale!

Mă uit în oglinda izvorului duios,
Dar nu văd decât chipul lui Isus Cristos,
Mă uit și la florile de pe câmpie;
Doar chipul lui Cristos și ploaia târzie.

Sunt o floare de pe câmp, și este târziu,
Luminează în jur slava Domnului viu.
Voi, cei însetaţi, veniţi la apă vie,
Lăudați pe Cel ce dă ploaie târzie!