Rămâi în pocăinţă,
Cum stă un bob în spic,
Altfel nu-i cu putinţă
să creşti, rămâi pitic.
Ca spicul pe tulpină,
În legănări de vânt,
Rămâi pe rădăcină,
flămând, mereu flămând,
mereu crescând spre soare,
Spre coacere mereu,
Speranţa viitoare
stă pusă-n spicul greu.
Recolta ce-o să vină,
Nu-s paie-ngălbejite,
Ci-i setea de lumină,
Cu boabe însutite.
Rămâi cuprins în harul,
De coacere adus,
Stă pregătit grânarul
de seceriş, Isus...
E gata ca să vină,
Eşti gata ca să pleci?
Ce-ncarci pe-a ta tulpină,
Te v-a-nsoţi pe veci.
Altfel...nu-i cu putinţă
să creşti, rămâi pitic,
Rămâi în pocăinţă,
Cum stă un bob în spic.
Va felicit calduros si va multumesc pt ca ati creat acest sait cu comori de intelepciune divina sint adevarate oaze in pustiul acestei lumi care tot mai mult se umple de non valori si gunoaie.Bunul Pastor sa va rasplateasca!Va salut cu mult drag si va multumesc din inima!