Intr-o zi un baietel
Ce-avea numele Gigel,
A venit in graba mare
La tatal lui cu o-ntrebare.

Ca tatal lui un om mai rar,
Era un bun misionar.
Plin de zel si-n flacarat
Vestea cuvintu-n lung si-n lat,
Pe senin si vreme rea,
Orase, sate strabatea,
Si lucrand asa cu spor
A-ntors la Domnul mult popor.

Si Gigel la intrebat;
-Cand mai mergi la predicat,
Sa-nveti lumea ce e bine,
Pot sa vin si eu cu tine?

-O!.. zise tatal lui Gigel
Acum tu esti prea mititel
Dar promit, mergi in lucrare,
Cind vei fi, un pic mai mare.

Dar Gigel a insistat,
Pina l-a induplecat.
Si iata ca-ntr-o dimineata,
A plecat cu el in piata.

Langa drum la o fantana
Intalnira o batrina,
Ce voia sa scoata apa
Ei o ajutara-ndata.
Apoi undeva pe-o strada
Mersera, si ce sa vada,
O femeie ducea-n spate,
Un sac cu mare greutate.
Prea mare si prea grea,
A fost povara pentru ea.
Atunci cei doi iute,
O-ntreba ca s-o ajute,
Si tatal in aceia dimineata
Ii duse sacul pina-n piata

-No!..acum draga Gigel-
Zise tatal catre el,
O sa mergem inapoi
Inspre casa amindoi.

-Cum?!!! acas ne-napoiem?
Nu mergem sa predicam?
-O, Gigel nu fi mirat,
Noi deja, am predicat!
Asta a fost si-acum e gata
Noi am predicat cu fapta.