Tu, Doamne, ești Tată

Dumnezeule, Tu ești Părinte,
Tu ai inima plină de bine.
Tu ești bunătatea întruchipată,
De aceea, ne-ai arătat a Ta Față!

Ne-ai arătat inima Ta de Tată
Cu durere pentru lumea pierdută,
O inimă prinsă între două zăvoare
Pentru Dreptate și pentru Salvare.

O inimă cu dragoste și bucurie de Tată,
O inimă ce-n același timp e Dreaptă,
Împărțită-n dragostea pentru lumea creată
Și între dragostea pentru Fiul din Slavă.

Ne-ai învățat, Doamne, ce bine-i să fii Părinte,
Dar e o durere în inimă și-n întreaga ființă.
Atunci când răul atacă odrasla cea scumpă,
Atacă și inima de părinte, ce iubește și rabdă.

Învață-ne, Doamne, cum acolo, pe cruce,
Privind spre pământ pe Fiul în durere,
Ai împăcat dreptate și dragoste sfântă,
Împăcare de părinte și pedeapsă divină.

Învățăm de la Tine s-avem inimi divine,
Inimi ce plâng și strălucesc pentru bine.
Inimi de părinți ce poartă durere de tată,
Inimi de iubire ce poartă nume de mamă.

O, Doamne, când trecem și noi pe la cruce,
Atunci când inima și totul în jur stă să se surpe,
Dă-ne puterea Ta de părinte și iubirea de Tată,
Să vedem că dincolo de durere biruința e-n Viață!
Simion Ioanăș