E trist ce aud din nou,
Lumea cu al ei ecou...
Ce sună zilnic fără oprire,
Mergând spre abis cu grăbire...

E trist ce văd în orice loc,
În case, pe stradă și-n bloc.
Păcat și moarte pe tot globul,
Diavolul împreună cu omul...

E trist și plâng când trec prin lume,
Numai plăceri, destrăbălări, bancuri și
glume...
Oriunde ai privi, peste tot este păcat...
Și îl vezi pe satan cu un nou încătușat.

E trist că mulți se vând pe doi lei,
Pentru plăceri de o clipă și se omoară între
ei.
Însuși Isus Mântuitorul a fost vândut,
Cu 30 de arginți și Iuda a vrut.

E trist că mulți nu se iubesc,
Chiar și în familie se dușmănesc.
Cineva din familie pleacă departe ca
nebunul...
Și auzim că s-a sinucis încă unul.

E trist fiindcă în loc de o floare,
Astăzi se oferă bătaie fără milă, ca niște
fiare.
E trist când auzi acestea zi de zi,
Fără toate acestea aș dori măcar "o zi"!


E trist că nu mai există pace,
Și auzi mereu: lasă-mă în pace!
Fac ce vreau nu îmi comanzi tu mie,
Și mai târziu ajunge ca o mumie...

E trist că mulți nu vor viața oferită de Isus,
Resping oferta minunată și nu privesc deloc
în sus.
Doar jos la glia păcătoasă și spun:
Eu n-am nevoie de iertare fiindcă-s bun.


E trist să văd că oameni nu caută cerul,
Satan le-a întunecat creierul...
Isus și astăzi a întins mâna Sa divină,
Dar oare câți au mers la El să fie iertați de
vină?