Taci fără gură

Navigăm prin viață cu pânzele sus,
Privind spre soarele strălucind în apus.
Totul ne-arată că ținem în pumni
Corabia ce taie valuri, urcând către culmi.

În zare când furtuna se-arată,
Noi strângem velele cu frică.
În fața colosului ce crește în zare,
Întunericul și vântul ne zguduie tare.

Atunci vedem cât de mare e Marea
Și că-n zare nu-s șanse pentru salvare.
La fel ca ucenicii pe Marea Galileii,
Ne dăm seama de valoarea Salvării.

O, Doamne, Te rugăm încă-o dată,
Scoală și spune furtunii să tacă.
Potolește Tu, Doamne, torentul de ape,
Fă din nou Soarele să se-nalțe pe creste.

Simion Ioanăs
Totul ne-arată că ținem în pumni
Corabia ce taie valuri, urcând către culmi.

În zare când furtuna se-arată
Noi strângem velele cu frică.
În fața colosului ce crește în zare
Întunericul și vântul, ne zguduie tare.

Atunci vedem cât de mare e Marea
Și că-n zare nu-s șanse pentru salvare.
La fel ca ucenicii pe Marea Galileii
Ne dăm seama, de valoarea Salvării.

O, Doamne, Te rugăm încă-o dată
Scoală și spune furtunii să tacă.
Potolește Tu, Doamne, torentul de ape
Fă din nou Soarele, să se-nalțe pe creste.

Simion Ioanăs