Glasul Domnului

Ascultați glasul Meu și Eu voi fi Dumnezeul vostru,
iar voi veți fi poporul Meu; .” Ieremia 7:23.

Haina nopții este brodată cu stele,
Luna-i o minge albă printre mărgele,
Privighetoarea cântă, mă tot ispitește;
-"Auzi Glasul Domnului cum îți vorbește?"

Bolta e albastră, un câmp nemărginit.
Surâsul dimineții urcă liniștit;
Pe frunte, mai poartă porunca divină:
Și Dumnezeu a zis "Să fie lumină!"

Marea e albastră, safir nemărginit,
Din ceruri, Glasul Domnului S-a auzit;
" -Până aici să vii, nu treci mai departe,
    Oprește mândria valurilor tale!"

Ramuri înflorite se leagănă duios,
Turturica cerșește cu glas plângăcios.
Eu îmi întind mâna, tai ramuri de dafini,
Gonesc turturica cu ochi de heruvimi.

Dar coboară seara cu haina-i de mister,
Și tăcerea se lasă peste Israel...
Harfa inimii mă și mustră în noapte:
-"Ai alungat, azi, ale flămândului șoapte!"

Și se urnesc norii cenușii de ploaie,
Barca, în tunet și fulger, se îndoaie.
Citesc un psalm, cer Domnului să mă scape;
-Căci "Glasul Domnului răsună pe ape"!

Prin secetă, furtună, fulger glorios,
Mai vorbesc paşii zgomotoși ai lui Cristos.
Prin Porumbelul alb și roua de pe flori,
Vine Mângâiere din Țara Zorilor.

Mă voi întoarce în Templul Duhului Sfânt,
Când norul coboară, voi veni alergând,
În secetă, furtună, floarea cea fină,
Aud Glas ce mustră și Glas ce alină!

Nu e loc ascuns și nici ascunzătoare,
Unde să nu ajungă Glasul Tău Mare,
În raza de soare, în floarea cea fină;
-Unde ești Adam? Te caut în grădină!

Vioara inimii plânge sau suspină,
Doar atunci când Domnul mustră și alină.
Mă voi întoarce în Templul Duhului Sfânt;
Împărăția Ta, în cer și pe pământ! .