Când mi-i deal și când mi-i vale
Și-mi stă muntele în cale;
Și-am o inimă fricoasă -
Cum să-mi fac pe munte casă? !

Stânca-i 'naltă, drumu-i lung,
Chem pe Domnul, ca s-ajung,
Că n-am leac de-amărăciune
Decât post și rugăciune.

Când văd frații odihniți
Și copaci abia-nfrunziți,
Când mi-i veșted, când mi-i verde
Și avântul mi se pierde.

Dinspre zi se face noapte,
N-am nici flori, nici fructe coapte;
Pun cu mâna-n vistierie
Când un leu și când o mie.

Azi m-a tras de mână mintea
Și-am legat încălțămintea,
Și tot plec de dimineață,
Când pe soare, când pe ceață,
Ca să beau întreg paharul,
Până nu se strânge harul
Și mă va găsi cântarul
Nici în clocot, nici de gheață.