Vise spulberate...
autor; Samy Lupu

Cu pașii tot mai obosiți
Pășesc pe drumul vieții
Mulțimi de oameni, chinuiți
De umbrele tristeții

Cu sufletul împovărat
Și vise spulberate,
Înaintăm ca niciodat'
Spre undeva departe...

Durere, lacrimi și dispreț
Atât noi știm să dăm
Un zâmbet, e un scop măreț
Dar parcă nu-l avem

Priviri dezamagite vezi
Si fețe zbuciumate
Oriunde-ai vrea să te așezi
Vezi numai nedreptate

Ne înțepăm, ne tot lovim
Care s-ajungă primul,
Tot în pământ ne adâncim
Și ne vărsăm veninul.

Spre unde-alergi prieten drag
E astăzi intrebarea?
Un călător ești, un pribeag
Care străbate valea.

Unde grăbești necontenit?
Opreste-te un ceas.
Cândva tot ce-i agonist
Aici va fi rămas.

Dar sufletul e valoros
E tot ce iei cu tine,
Nu bani-ți vor fi de folos
Când ultima zi vine...