Dintr-o lume tumultuoasă,
Când necazurile cresc,
Eu, cu tot ce am în casă,
Doar la Tine mă gândesc.

Gânduri multe-mi bat în poartă,
Însă eu nu le primesc.
Tu îmi ești și steag, și soartă;
Eu pe Tine Te iubesc.

Las tristețile apuse
Cât respir și cât trăiesc,
Ca să pot de azi, Isuse,
Numai Ţie să-Ţi slujesc.

Multe-n lume mă revoltă.
Păsări cad lovite greu.
Chiar și când eu n-am recoltă,
Te slăvesc, Isus, mereu.

Lumea nu vrea mântuirea,
Sfinții Tăi nu-i sunt pe plac.
Dar eu știu că izbăvirea
E cu cel în duh sărac.

Dor de cer și de iubire
Este tot ce îmi doresc.
Am cu Tine-o răsplătire,
Pentru care azi trăiesc.

Vino să trăiești în mine,
Cu-al Tău har să mă-ntărești,
Când Te chem printre suspine
Ca să văd, Isus, cum ești!

Crucea Ta îmi dă speranță
Cum în lume nu-i nicicând,
Ca să fiu, cu siguranță,
Martor credincios și blând.

Adevărul Tău îmi este
Singurul izbăvitor,
Când pe-a suferinței creste
Urc senin și răbdător.

Dor de Rai și de Lumină
Fără noapte, fără somn,
Unde Tu, Cel fără vină,
Ești al vieții noastre Domn.

Miel și Leu, dar plin de slavă,
Te aștept oricând să vii
În eterna Ta dumbravă,
Să ne duci cu-ai Tăi copii!