Când la ieșirea din Templu cu ai Săi S-a-ntreținut,
Domnu-a pomenit de Noe, cel cu noul început.
Dumnezeu, când dă o șansă, îl alege pe un om,
Un model din el să scoată ca și-n Deuteronom.
Moise-a zis: „Proroc ca mine va trimite-n viitor
Domnul Dumnezeul vostru, ca să-L ascultați cu dor.
Cine n-o să vrea s-asculte va fi nimicit de tot
Și-și va pierde mântuirea de la Domnul Savaot.”
Vremea noastră cea din urmă este ca timpul lui Noe,
Nu vin mulți la pocăință cu mult drag, de bunăvoie.
Ei sunt primii la distracții, la mâncare și la vin,
Dar nu vor ca să primească harul și darul divin.
Se însoară, se mărită cu al firii lor avânt,
Însă Domnul azi le cere mâna pentru cerul sfânt.
Într-un iureș fără seamăn, în modernul ei galop
Lumea merge spre dezastru ca și cea de la potop.
Domnul vede-asemănarea ca Profet și Salvator
Și ne cheamă cu grăbire să urcăm cu El pe nor.
Cei mai mulți nu știu ce vine peste ei și-ai lor iubiți,
Însă Dumnezeu i-așteaptă ca să fie mântuiți.
Neștiința nu-i o scuză, nu-i nicicum un paravan
După care să se-ascundă omul nostru cel viclean.
Când torente uriașe au adus din ceruri frica,
Atunci semenii lui Noe, vai! , ei nu știau nimica.
Doi bărbați vor fi-n câmpie. Doar unul va fi salvat,
Iar altul în grea pierzare de îngeri va fi lăsat.
Când două femei la moară, grâul lor vor măcina,
Una va zbura în slavă, alta-n val va rămânea.
Domnul nostru la veghere ne cheamă acum pe toți,
Să fim treji în orice clipă, fii și fiice, cu nepoți.
Să nu-ngăduim ca hoțul să ne spargă casa noastră,
Ca să nu zburăm spre ceruri înspre zarea cea albastră.
Fiul Omului ne spune tuturor, surori și frați,
Să strângem ulei în vase, gata pentru-a fi luați.
Să dăm la o parte somnul, că nu-i vreme de pierdut,
Și să strângem roade bune, cum făceam la început.
Suntem puși la încercare în toți anii-aceștia grei,
Dar nu vă mirați că lumea merge tot pe drumul ei!
Strângeți-i pe toți la rugă, pregătiți-vă, fiți gata!
Israel e ceasul nostru. Vine Domnul! Maranata!