Să aștepți o viață-ntreagă un copil din cer promis
E o luptă pentru suflet, pentru-un luptător decis.
„Ce-mi vei da?”, Avraam întreabă, „Eu rămân fără copii
Și mi-i casa foarte goală, precum sunt atâtea mii.”

Domnu-i dă asigurare: „Fii pe pace-n viața ta,
Eu nu uit promisiunea, asta este partea Mea!
Eliezer nu e fiul, nu-i urmașul tău cu dor.
Vei avea tu o sămânță ce-ți va fi moștenitor.”

Clară e promisiunea, însă omul nostru-i slab.
El întreabă și se miră și-i descurajat degrab’.
Totuși Domnul intervine, nu ne lasă El la greu.
El ne-aduce-n dar salvarea, pentru că e Dumnezeu.

Ișmael e fiu din fire, nu-i din duh, ci este carne
Care poate, la nevoie, orice plan să ni-l răstoarne.
De aceea Creatorul prin bătrânul Avraam
Şi-a-mplinit promisiunea cu-al neprihănirii neam.

Firea-i neputința cărnii ce ne duce-n putrezire,
Dar promisiunea sacră ne dă totul din iubire.
Avraam crezu Cuvântul și-a fost Domnului pe plac.
Și l-a ajutat la vreme să-l conceapă pe Isaac.

Mare le-a fost bucuria soților ce înfloresc.
Lauda nu-i pentru oameni, ci-i a Tatălui ceresc.
Minunea e foarte mare și-i la Avraam în cort:
Un popor ca să se nască dintr-un om aproape mort.

N-ai acces la-mpărăție, chiar cu fapte de erou.
Doar prin Duh şi prin Scriptură poţi să fii născut din nou.
Falimentul firii tale va putea fi depășit
Când în inimă și cuget pe Hristos tu L-ai primit.

Și astfel prin noua viață tu-L aștepți din cer pe Miel
Ce-ntr-o zi te va conduce la al învierii țel.
Vei zbura în rând cu alții către-al veșniciei plai,
Dacă azi cu bucurie Domnului tu te predai.

Nu pământul tău e miza, ci Noul Ierusalim,
Unde vom ajunge-odată toți acei ce ne iubim
Precum ne-a iubit Păstorul când pe cruce a murit,
Ca să-Și ducă sus acasă tot poporul mântuit.